Добавить свой реферат
Сочинения
Рефераты
Краткие изложения
Организация кафе
человечный вебресурс [url=https://xn-----6kcacs9ajdmhcwdcbwwcnbgd13a.xn--p1ai/]томск...
 BerryLop 2018-09-24
Значение комедии "Горе от ума".
Фильмы 2018 Смотреть Хорошем Качестве Hd 720 Которые Уже Вышли фильмы 2018 смотреть в хорошем...
 WilliamFal 2018-09-23
Great Britain and Kazakhstan
Уважаемые пользователи, у кого есть дети оцените детский канал о куколке блогерше и ее друзьях,...
 Eugenegyday 2018-09-23
Значение комедии "Горе от ума".
Перевод документов на более чем 100 языков мира. Все ещё ищите кто сможет выполнить...
 Svetashep 2018-09-23
Расчет производительности труда
Брендовые позиции бельевого интернет-магазина...
 Earlebem 2018-09-23
 
 

История  -  Leonardo Da Vinci

Раздел: Рефераты >> История

LEONARDO DA VINCI
Pentru omul modern, care coboara in adancurile materiei pana la profunzimi insondabile si atinge spatiile cosmice cu viteze supersonice, Leonardo da Vinci pare sa fie o personalitate anacronica. El este totusi omul Renasterii, care a redat omenirii libertatea gandirii si mai ales este un om al Renasterii prin aplicarea gandirii la toate domeniile cunoasterii umane. El este un "uomo universale", incapabil sa se limiteze la un singur domeniu al preocuparilor, invaluind toata creatia cu lumina dragostei sale.
Mesajul pe care ni-l transmite Leonardo da Vinci este, dincolo de celebritatea, de curiozitatea cu care a cercetat lumea, modul apropierii de oameni, afectivitatea, generozitatea, solidaritatea umana. El propune omului actual modelul formarii unei personalitati armonios dezvoltate, realizand echilibrul gandire-simtire prin practica artistica, prin exersarea continua a rezonantelor afective, care sa nu lase sufletul sa se usuce, sa ramana inchis si sterp.
In primavara anului 1452 se naste la Anchiano, langa Vinci, intre Florenta si Empoli, Leonardo da Vinci, fiul notarului Ser Piero si al frumoasei Caterina. Despre Leonardo da Vinci, Francesco Melzi spunea ca este "un om asemenea caruia Naturii ii este cu neputinta sa mai creeze un altul..."
Cand implini 7 ani, fu dat la scoala din apropiere. Dar, in satul Vinci de la poalele Apeninilor, educatia lui nu putea merge prea departe. In anii acestia nu capatase destule cunostinte din carti si de la niste dascali de meserie. In schimb, va recunoaste ca descoperise atunci un mare adevar: ca dascalul cel mai bun al unui artist si al unui om de stiinta este natura. Aici, in acest peisaj calm si armonios, pictorul de mai tarziu, care a inteles cel dintai ca peisajul trebuie sa oglindeasca o stare sufleteasca, va capata inca de pe acum acel echilibru despre care vorbeste fiecare din operele sale.
Asa au trecut anii pentru Leonardo: invatand pregatirea culorilor si legile perspectivei, desenand in sute si sute de schite tot felul de plante si de vietuitoare, studiind amanuntit fiecare muschi al trupului omenesc - dar, in acelasi timp, interesandu-se si de arhitectura sau de studiul rezistentei materialelor, cautand sa se lamureasca cum functioneaza o masina sau cum se dezvolta o floare, incercand sa priceapa cum s-au asezat straturile geologice sau cum zboara o gaza...
In toate lucrurile din jur cauta viata - intr-o macara ce prinde viata sub mana lucratorului, intr-o problema ce prinde viata sub puterea mintii matematicianului, intr-un chip omenesc ce prinde viata sub dalta sculptorului sau sub penelul pictorului. Nimic nu-l pasioneaza mai mult decat sa caute sa priceapa minunea vietii.
Intr-o seara, coplesit de ganduri, tanarul a adormit si a avut un vis ciudat.
Se facea ca in fata lui, mandra zeita a naturii ii arata firul de iarba, apoi omul, apoi nesfarsitul cer instelat. Apoi ii zise:
- Leonardo, iti voi dezvalui toate minunile imparatiei mele, dar cu o conditie: sa nu iubesti nimic si pe nimeni altcineva decat pe mine... Si sa nu-ti daruiesti nimanui sufletul si puterea mintii decat mie...
- Dar cine esti tuo intreba tanarul, inmarmurit.
- Eu sunt Stiinta, sopti zeita cu privirea limpede si rece ca cristalul. Pazeste-te de furtunile oricaror patimi! Fii stapan pe tine - si vei cunoste secretul tuturor lucrurilor! Vointa ta sa fie tare si neclintita ca stanca, si atunci toate dorintele mintii ti se vor implini! Si vei cunoaste paradisul fericirii de cate ori vei patrunde cate una din tainele lumii si ale vietii!
Si zeita se facu nevazuta, lasand in urma ei o dara palida de lumina... Incepea sa se lumineze de ziua.
Leonardo se trezi infiorat. Se gandi la drumul chinuitor de greu pe care il chemase zeita - si cu toate acestea parca niciodata nu se simtise atat de intarit sufleteste ca acum.
In curand, ajunge sa fie cunoscut de tot mai multa lume din Florenta. Tot mai multi florentini auzeau vorbindu-se de tanarul care manuia atat de bine sabia ca si penelul, stapanea un armasar aprig cu priceperea cu care mangaia coardele unei titere sau putea indoi limba unui clopot cu aceeasi mana cu care stia sa deseneze usor farmecul unui suras ingeresc.
Intr-un tablou al pictorului Verrocchio, maestrul si dascalul lui Leonardo, tanarul este rugat sa picteze un inger. Elevul nu a inselat asteptarile: de cum a fost expusa lucrarea, lumea a inceput sa vina intr-un adevarat pelerinaj sa admire ingerul cu privire limpede ca seninul vazduhului, cu carliontii buclelor aurii, cu profilul fin al unui copilas neprihanit, ingenuncheat intr-o atitudine gingasa de adorare si aducand un moment de luminoasa armonie si o raza calda in atmosfera generala rece a tabloului.
Leonardo lucrase si o parte din peisajul de fond, in care cerul luceste ca argintul, brazii par de bronz, iar la poalele lor se astern reflexele catifelate ale apei cu o stravezime de cristal. Mai zugravisera si alti pictori peisaje, dar nici unul nu se aratase pana acum a fi indragostit de peisaj in sine, ci il pictau ca fundal necesar compositiilor si portretelor. Este poate pentru prima data in pictura ca apare ceea ce se va numi mai tarziu simtul romantic al peisajului, aici, in acest tablou unde forta unui peisaj incarcat de sentiment apare asociat cu zugravirea unui moment sufletesc.
Proaspatul mester din corporatia pictorilor florentini descopera o lume noua. Descopera tinuturile de vis menite sa dea un nou impuls artei, iar descoperitorul sa ajunga - cum spune Cerot - "creatorul peisajului modern".
Asadar, prima pictura pe care ne-a lasat-o Leonardo este cuprinsa in singurul tablou al maestrului sau Verrocchio.
Totul isi raspunde, totul se leaga, totul se uneste la el intr-o armonie vie. Arta il indeamna sa traduca, prin mijlocirea seducatoarelor forme ale frumosului, sentimentele cele mai gingase sau cele mai dramatice ale omului. In acelasi timp insa curiozitatea sa nepotolita il impinge sa cunoasca toate manifestarile naturii, sa studieze cat mai amanuntit structura tuturor fiintelor, sa patrunda cauzele adanci ale tuturor formelor vietii. In el traiesc, intr-o armonie desavarsita, doi oameni - artistul si omul de stiinta. Unul cauta adevarul in sinteza artei, celalalt il cauta in analiza fenomenelor. Artistul din el lucreaza cu intuitia si cu imaginatia, ceea ce il va ajuta sa descopere si adevarurile stiintei. Omul de stiinsa din el lucreaza cu observatia si logica, ceea ce il va ajuta sa infatiseze adevarurile artei. Arta il cheama spre linistita contemplare a frumosului, stiinta il atrage spre vartejul vietii. Si fericita imbinare a artistului cu omul de stiinta ii va fecunda intregul domeniu de creatie.
In paralel cu pictura studiaza natura scoicilor si pestilor pietrificati, cursul apelor, deseneaza schitele unor masini de razboi si chiar se gandeste la un dispozitiv de zburat pentru om, se perfectioneaza in arta muzicii si a sculpturii. Studiaza
apoi anatomia si mecanisnul complicat al corpului omenesc, incearca sa patrunda mecanismul cresterii, al mersului, al respiratiei, al vorbirii, al intelegerii.
De la studiul anatomiei trece firesc la observatii de fiziologie, iar de aici, pe nesimtite, la notatii de psihologie, alchimie, astrologie, matematica, arhitectura.
Leonardo ii invata pictura pe elevii sai cu ajutorul fabulelor, pe care apoi le comenta. "Omul trebuie sa inteleaga", ii invata Leonardo, "ca orgoliul si ignoranta dau nastere urii si rautatii, asa dupa cum, dimpotriva, intelegerea si cunoasterea dau nastere iubirii si creatiei". "Cu cat cunosti mai bine, cu atat iubesti mai mult", spunea el. Contrar Apostolului Pavel care spunea ca "stiinta vine din iubire", Leonardo afirma si dovedeste prin opera intregii sale viet ca "iubirea vine din siinta, iar cel ce stie putn iubeste putin".
"Nu uitati niciodata, ii invata pe elevii sai, ca iubirea este fiica cunoasterii, iar iubirea e cu atat mai puternica, cu cat cunoasterea este mai temeinica."
"A sti inseamna a prevedea, a putea si a actiona, inseamna a schimba fata pamantului, a supune omului puterile naturii, a-i face viata mai usoara prin inventiile tenicii, iar prin creatii de arta a i-o infrumuseta. Aceasta trebuie sa fie adevarata religie a creatorului de arta sau de stiinta."
Religia lui Lenardo era religia muncii, straduinta continua intru cautarea, infaptuirea si lauda acestei "Sfinte Teimi" a sa pe care o formau Adevarul, Binele si Frumosul. Legea superioara a existentei umane este actiunea creatoare prin care lasam in lume o urma dupa ce nu vom mai fi, o opera care prelungeste existenta si dupa moarte. Fara acest continuu exercitiu al actiunii creatoare, spiritul se corupe, asemenea apei lasate in parasire, asemenea fierului neintrebuintat pandit de rugina.
Armonia arhitecturii sufletesti a lui Leonardo da Vinci are drept temelie o nesfarsita bunatate. Inca la cateva zeci de ani dupa moartea sa, biograful Vasari consemneaza parerea contemporanilor spunand ca "in toate actiunile lui Leorado aparea generozitatea." O bunatate care lua uneori forme de o gingasie duioasa, alteori naive, considerate chiar ciudate. De pilda, inca de pe cand era tanar, nu voia sa manance carne, socotind omorarea unui animal la fel de criminala ca uciderea unui om, caci si omul, si animalul, si planta realizeaza la fel minunea vietii. Se spunea ca uneori se oprea din drum ca sa dea la o parte o rama, ca sa nu fie strivita de pasul trecatorilor, sau ca alteori cumpara din piata porumbei pentru a le da drumul din colivii, sa le redea libertatea. Ciudate gesturi de generozitate, intr-o epoca vestita prin cruzimi si asasinate!
Leonardo da Vinci s-a preocupat in mod deosebit de redarea cat mai expresiva a chipurilor omenesti cu ajutorul gesticii si al mimicii, creand tipuri reprezentative atat in compozitii, cat si in portrete ("Madona Litta", "Madona Benois", "Doamna cu hermina"). Pictorul isi plaseaza personajele in cadrul unui peisaj ciudat (o lume de vis cu stanci selenare, peste care pluteste o ceata albastruie, transparenta), urmarind prin aceasta accentuarea expresivitatii lor. Prima lucrare in care este folosit acest peisaj caracteristic, "Sf.Ieronim in pustie", constituie o reprezentare sugestiva a durerii solitare. Tehnica clar-obscurului a fost aplicata in mod vadit incepand cu compozitia "Madona printre stanci" (1483) si "Sf.Ana, Maria si Iisus" (1501-1502).
Compozitia frescei "Cina cea de taina" (1495-1497), echilibrata si inscrisa intr-un cadru de o mare simplitate, reprezinta desfasurarea dramatica a reactiilor psihologice ale personajelor in momentul tradarii lui Iisus de unul din discipolii sai. Leonardo da Vinci a creat compozitii grandioase, uneori pline de tensiune interioara ("Adorarea magilor"), alteori agitate, pline de dinamism, ca "Batalia de la Anghiari" (1503).
Capodopera artei sale portretistice este "Mona Lisa" ("Gioconda"). Pe o figura gingasa si ganditoare de tanara femeie, pictorul a surprins surasul enigmatic si fascinant care oglindeste fluiditatea vietii interioare a modelului.
In lunile de iarna, in primele luni ale anului 1519, batranul artist cu trupul slabit si infasurat intr-o haina lunga imblanita, vesmant necunoscut dincolo de Alpi, simte apropierea sfarsitului. Se priveste intr-o oglinda si vede un chip ruinat de om batran. Iata rezultatul unei vieti de munca supraomeneasca, iata rezultatul unei vieti de renuntare, a unei vieti inchinate numai adevarului stiintei, binelui, faptei, frumosului artei, a unei vieti jertfite viitorului omenirii! Si in timp ce isi priveste chipul ce evoca intregul trecut de infrangeri si umilinti, cu mana stanga fixeaza intr-o sanguina (cea de la Torino, desi dupa unii specialisti anterioara ca data) infatisarea venerabila a cercetatorului care a pus temeliile atator stiinte. Amaraciunea atator planuri mari neinfaptuite ii coboara colturile gurii, privirile adanci inchid suferintele geniului neinteles de oameni, iar cutele brazdeaza o frunte inalta ce adapostise mintea cea mai cuprinzatoare a omenirii.
Cu toate ca nadajduise sa aiba acea moarte linistita pe care o da omului "o viata bine folosita" si constiinta datoriei indeplinite, ultimele sale zile se scurg foarte agitate. Prin fata ochilor mintii i se deapana intreaga viata si de-a lungul acestei vieti nu gaseste decat sperante spulberate de vremi si de oameni... Planuri marete care n-au putut prinde fiinta, opere mari neterminate sau ruinate... Si masina de zburat ce va fi infaptuita abia peste patru veacuri de fiul unui popor-frate, popor despre care Leonardo poate ca nu stia mai nimic... Si aceste cinci mii de pagini ramase netiparite, truda unei minti pornite pe cai inca neumblate de nimeni si luminand zari nebanuite, pagini sortite sa zaca veacuri intregi, necunoscute omenirii... Prabusiri, numai prabusiri, si toate acestea din vina oamenilor... Dar poate ca si din vina lui, pentru ca in inapoiatele imprejurari ale prezentului, voise sa aduca prea repede vremurile viitorului... Si pentru ca era cu neputinta ca atatea visuri mari sa fie infaptuite int-o singura viata de om... Si omenirea, care va trebui sa se cazneasca din nou, sa o ia de la inceput, sa strabata iarasi de la capat drumurile grele si chinuitoare ale atator cercetari... Si lutul acesta pamantesc, trupul acesta neputincios, care nu-i ingaduie, macar acum, in ceasul al unsprezecelea, sa-si puna randuiala in manuscrise... Sa le poata transmite viitorului, sa le daruiasca luminii, sa vina in ajutorul omenirii...
Leonardo da Vinci a devenit de mult o figura legendara, un fel de erou mitologic, intrupand extinderea insusirilor umane pana la limita posibilului, setea de cunoastere a lumii in toate directiile si prin toate mijloacele, cufundarea in necunoscut fara prejudecati sau retineri.
Arta pe care a practicat-o printre multele sale preocupari a fost pentru el mai putin o profesiune, dar mai ales modalitatea de a-si exprima atitudinea de daruire pasionata, dragostea
sa fara margini pentru cei din jur, deschiderea fara rezerve fata de toate tainele lumii
Размер: 14 Kb
Закачек:0
Отзывов:пока нет
Скачать 
Мнения о реферате:
Ваше имя
Комментарий
 Рекомендую
 Нейтральный
 Не рекомендую
Самые популярные из раздела Рефераты >> История
Рефераты >> История >> У истоков истории селькупов147 Kb
скачать
Читать полностью
Рефераты >> История >> Отечественная история (полный курс)268 Kb
скачать
Читать полностью
Рефераты >> История >> Реформи Солона і Клісфена, тиранія Пісістрата22 Kb
скачать
Читать полностью
Рефераты >> История >> Основные сражения Великой отечественной войны50 Kb
скачать
Читать полностью
Рефераты >> История >> Билеты по истории БЕЛАРУСИИ80 Kb
скачать
Читать полностью